Elvetia m-a gazduit calduroasa si inca de la inceput m-au uimit oamenii de aici care zambesc tot timpul (fie vorba intre noi, un pic cam enervant de mult pentru un latin impulsiv ca mine). Obsesia pentru curatenie e usor de observat mai ales in orasele mici in care locuiesc cu preponderenta elvetieni. Da, pentru ca in orasele mai mari ca Lausanne (unde am stat 2 ani) nu locuiesc foarte multi elvetieni veritabili, rar mi-a fost dat sa intalnesc pe cineva "pur swiss" (fara ca de exemplu mama sa nu fie italianca, tatal spaniol sau bunica portugheza...).
Lausanne nu este un oras nici mic, nici mare, care are jos lac, sus munte. Este orasul "de vis". Mai ales pentru familiile cu copii si pentru persoanele cu un handicap, indiferent care ar fi acesta. La trecerea de pietoni nu exista ca o masina cu numar de Elvetia sa nu se opresca pentru a-ti ceda trecerea chiar daca nu ai ajuns inca la marginea trotuarului; nu exista un magazin, o gara, o institutie care sa nu prevada cel putin un lift, rar sunt weekenduri in care nu exista macar o activitate pentru cei mari si cei mici.
Pentru ca chiar de la inceput v-am prezentat una din obsesiile elvetienilor, trebuie sa v-o prezint si pe o a doua. Obsesia pentru liniste. Asadar sunt doua mari si late - curatenia si linistea. Am fost nu de mult la un festival al culesului de struguri in Neuchatel (cam la o ora de Lausanne). Foarte interesant cortegiul: calesti de flori, calesti de flori cu fete care aruncau pente tot cu bomboane si confetti, iar calesti si la final cele care incheiau cortegiul erau bineinteles masinile care spalau pe jos si curatau imediat gunoiul.
In apartamentele de bloc din Elvetia nu ai dreptul sa ai o masina de spalat. Exista un loc special unde este una sau, daca ai nororc, sunt doua masini pe are le imparti cu toata lumea in functie de programare. Duminica nu ai dreptul la spalat rufe, bricolat sau tuns iarba in propria curte. Ca sa nu mai spun ca mi-a fost dat sa vad ca o vecina s-a "deranjat" sa vina la apartamentul prietenului meu la 9 seara ca sa ne spuna ca "Mie imi place muzica, dar e cam tarziu si ma deranjeaza". S-a repetat si la 9 dimineata intr-o alta zi.
Exista in Elvetia o larga comunitate de "expats", cea in care ma includ atat eu, cat si prietenii pe care i-am facut aici. S-a creat chiar un site care ii ajuta pe imigranti sa comunice intre ei, sa organizeze si sa participe la diverse activitati. "Glocals" m-a ajutat si pe mine sa cunosc oameni din cam toata Europa, dar cel mai important, m-a scos din singuratatea care ma deprima (prietena mea cea mai buna pana atunci era bicicleta pe care o luam peste tot cu mine incercand mai toate pistele ciclabile foarte bine organizate ale acestei tari).
Am locuit mai mult de un an de zile "à la campagne" si 2 ani "dans la ville". In perioada de "la tara" am descoperit trenurile care nu intarzie niciodata (cum spune tata "poti sa iti fixezi ceasul dupa ele"), iar "la oras" am descoperit autobuzele care sunt la fel de punctuale. Am ajuns cateodata sa ma surprind pe mine insami ca ma enerva cand un autobuz oarecare intarzia 2-3 minute. Dupa ce m-am surprins asa am ras singura de mine, devenisem doar un pic "swiss".
Nu voiam sa vorbesc de "Totul e scump in Elvetia", dar m-am razgandit. Chiriile sunt scumpe e adevarat, la fel si berile in baruri (o bere costa cat 7 la noi), de restaurante nici nu mai spun. In schimb, totusi, in cateva luni am descoperit magazine de haine si de alimente in care gasesti aproape tot ce vrei la preturi rezonabile. Sa nu uitam totusi ca salariile aici sunt mari. Apropo de bani, nu am descoperit de ce, dar se spune ca elvetienii sunt cam avari si vorbesc foarte mult de bani. Nu am descoperit de ce, dar i-am auzit si eu cu urechile mele nu de putine ori planagndu-se.
Intr-o alta ordine de idei elvetienii si cei "adoptati" de ei sunt obligati sa plateasca lunar o asigurare de sanatate care este minim 240-250 de franci -alegere pe care o poti face in functie de varsta si de starea de sanatate (in cazul meu asigurarea minima de 250 de fr nu imi acopera decat cheltuielile medicale anuale de peste 2000 de franci -cat este franciza). Am avut ghinionul sa fac cunostiinta cu medici de aici, cu spitale si cabinete medicale chiar daca am stat numai 3 ani. Medicii sunt amabili, in sala de asteptare se sta exact ca in Romania (am stat si 3 ore), iar salonul in care esti internat seamana cu o camera de hotel (televizor, internet, toaleta). Spun doar ca sistemul sanitar este intr-adevar scump in Elvetia si nu mai intru in detalii, am vorbit prea mult de bani.
Intr-o alta ordine de idei elvetienii si cei "adoptati" de ei sunt obligati sa plateasca lunar o asigurare de sanatate care este minim 240-250 de franci -alegere pe care o poti face in functie de varsta si de starea de sanatate (in cazul meu asigurarea minima de 250 de fr nu imi acopera decat cheltuielile medicale anuale de peste 2000 de franci -cat este franciza). Am avut ghinionul sa fac cunostiinta cu medici de aici, cu spitale si cabinete medicale chiar daca am stat numai 3 ani. Medicii sunt amabili, in sala de asteptare se sta exact ca in Romania (am stat si 3 ore), iar salonul in care esti internat seamana cu o camera de hotel (televizor, internet, toaleta). Spun doar ca sistemul sanitar este intr-adevar scump in Elvetia si nu mai intru in detalii, am vorbit prea mult de bani.
Cu bune, cu rele, in general mi-a placut experienta Elvetia. M-am maturizat si am invatat sa fiu responsabila, sa profit si sa ma bucur de ce am, sa demonstrez ce sunt si sa nu ma las calcata in picioare de nimeni si de nimic. Am invatat sa iubesc.
A venit momentul in care trebuie sa merg mai departe, sa plec din tara care m-a gazduit acum 3 ani. Nu simt ca mai am ceva de invatat aici, simt ca mai am mult de descoperit in lume si la mine.
Si totusi, mi-a fost dor de Romania mea in fiecare zi, de familia mea si de prieteni. M-am indepartat fizic de tot si m-am apropiat sufleteste.
Nu, nu o sa uit niciodata ce dreptate a avut tata trist fiind ca plec acum 3 ani. Mi-a spus "Imi spui ca o sa stai doar un an, dar o sa iti gasesti un baiat pe care o sa il iubesti si nu o sa mai vii cum ai spus". Imi pare rau tata ca nu m-am tinut de promisiune.
